Viața de biciclist în Timișoara

 

În Timişoara tot mai mulţi oameni aleg să circule pe două roţi, vara şi renunţă încet la maşină. Chiar dacă nu trebuie să piardă minute bune căutând un loc de parcare, sau să aştepte în ambuteiajele din trafic, nici bicicliştii nu au o viaţă uşoară. Sunt claxonaţi frecvent de şoferi, au de sărit zeci de borduri şi trebuie să fie atenţi pe unde îşi lasă bicicleta pentru că riscă să rămână fără ea. Dar cel mai greu este să circule regulamentar. Şi asta pentru că pistele destinate ciclismului sunt rare şi prost gândite. Este adevărat, de câţiva ani, municipalitatea a începuit să traseze piste pentru biciclete pe mai multe străzi din oraş. Statistica arată cam aşa: oraşul are 582 de kilometri de străzi, iar pistele de biciclişti însumează 60 de kilometri. Adică mai puţin de 10% din numărul de kilometri de şosele. Pe ele circulă mii de biciclişti. În ultimii patru ani, numă-rul bicicletelor înmatriculate a ajuns la 12.000. În oraş sunt mul t mai multe, pentru că,ştim cu toţii, cei mai mulţi nu îşi înregistrează vehiculele pe două roţi.

 

Obstacole şi probleme pentru cei pe două roţi.

Să mergi cu bi ci cl eta prin Timişoara, chiar şi pe pistele special amenajate, este o adevărată aventură. Dacă nu eşti pri ceput, ri şti să te l oveşti de stâlpi, de chioşcuri de ziare şi chiar de maşini. Sau trebuie să cobori de pe două roţi şi să împingi bicicleta pe pante greu de urcat sau pe borduri. Pe bulevardul Gheorghe Lazăr, municipalitatea a trasat piste de ciclism pe ambele părţi ale şoselei. Pe partea dreaptă, pe sensul dinspre Bulevardul Cetăţii spre Cal ea Ci r cumv al aţ i uni i , foarte puţin timişoreni aleg să circule pe două roţi. Nici nu este de mirare. Primul obstacol: rampa pentru persoanele cu handicap, aflată în mijlocul pistei, atât de abruptă încât este o aventură pentru cel care încearcă măcar să urce pe ea. La coborâre este la fel. Frânele trebuie strânse la maximum pentru a nu ajunge, înviteză, pe trecerea de pietoni.Pe acelaşi trotuar, bicicliştii întâmpină un alt obstacol. Un chioşc de ziare este amplasat chiar în mijlocul pistei. De fapt, pista a fost trasată pe direcţia chioşcului. Luăm col ţul şi aj ungem pe Calea Circumvalaţiunii. Aici ne lovim de o situaţie cel puţin hilară. Pista de biciclete se termină brusc, înainte de a junge la intersecţie.

Chiar şi în centrul ora-şului, în zona Catedralei Mitropolitane, pista de biciclete a fost făcută în grabă, fără nici o noimă. Ea este atât de îngustă, încât bicicliştii merg pe trotuar printre pietoni, pentru că, dacă ar merge pe pistă ar fi cu siguranţă loviţi de maşini.Ce le rămâne de făcut bicicliştilor în această situaţie? Să circule pe şosea, printre maşini. Exact asta fac ceimai mulţi timişoreni care merg pe două roţi, tocmai pentru că pistele pe care li le pune la dispoziţie municipalitatea sunt, de cele mai multe ori, impracticabile.

Promisiuni există

Autorităţile locale se laudă cu ce au făcut până acum pentru comunitatea bicicliştilor. Mai mult decât atât, promit că viitorul va aduce  piste noi, interconectate şi uşor de folosit. „Continuă creşterea traseelor pe de-o parte şi pe de altă parte conectarea celor deja existente pentru a se asigura fluidizarea pe anumite tronsoane. Vrem să mai creştem cu încă 20 de kilometri în următorii ani aceste distanţe. Trebuie să se înţeleagă că ele nu pot fi puse oriunde, pentru că e o legislaţie rutieră care impune anumite lăţimi ale căilor de acces şi nu se pot suprapune maşinile cu bicicletele şi invers.”, declară Adrian Orza, viceprimarul Timişoarei. Actualul primar, Gheorghe Ciuhandu răspunde: „Lucrurile astea sunt nişte chestiuni simple care se pot corecta. Unele făcute din nepriceprea unor muncitori care au lucrat,altele din diverse motive. Dar sunt aspecte minore în comparaţie cu cei 60 de kilometri pe care îi avem în total”. Lucruri minore care se pot corecta dar nu se întâmplă. Dacă municipalitatea ar construi piste de biciclete în ritmul în care timişorenii îşi cumpără vehiculele pe două roţi, atunci Timişoara ar fi cu adevărat un oraş modern, european şi poate s-ar mai reduce şi poluarea.

Autor: Caterina Ledrer

Sursa: http://www.tmpress.ro/

Clubul Bănățean de Turism